​

​

​

​

Spectacolul abordează tema singurătății omului contemporan care, dincolo de individualitatea sa, rămâne ancorat într-o colectivitate căreia trebuie să îi facă față și în cadrul căreia se va găsi mereu cineva care va încerca să îi schimbe natura întocmai cum, prin grădinărit, omul reușește să schimbe natura plantelor.

În „Grădinărit uman”, corpul este sustras expunerii permanente, spațiul personal, de asemenea. Este vorba despre o casă-labirint din containere cargo, un ambalaj care-și revelă măruntaiele cu zgârcenie. Acest dispozitiv atipic în care sunt captive personajele fantoșă e asociat cu rătăcirea. Metafora centrală, cea a tunderii sociale (asemenea arbuștilor din parcuri) e desprinsă chiar din capcana familiei disfuncționale. Aici, unde personajele pot fi intuite doar după umbră, se întrevăd drastice schimbări, sub nostalgia unui cosmos mai articulat care privește și nu se mai poate privi”, spune regizorul Andrei Măjeri despre spectacol.

​