Mirela Bucur reface scenic povestea lui Mateiaş Gîscarul prin ştergerea graniţei dintre spaţiul de joc şi spectatori, astfel încît copiii devin, cu naturaleţe şi nobleţe, aliaţii şi fraţii eroului din basmul maghiar. Păgubit şi pedepsit de boierul Döbrögi, Mateiaş îi cheamă pe copii să înfrunte împreună lăcomia şi prostia acestuia, iar regizoarea are inspiraţia de a tensiona şi ritma scenele de confruntare, prin înlocuirea bîtelor din poveste cu resursele expresive ale muzicii şi dansului popular maghiar. O soluţie prin care Mirela Bucur atinge cu inspiraţie şi graţie rostul oricărei poveşti populare, acela de a le deschide copiilor o portiţă de intrare în spaţiul ludic al culturii unei naţii.